marginita de cuvinte
meditam putin la cele intamplate. ma gandeam cat de usor poti lasa o impresie gresita, printr-o simpla expresie. cat de usor poti rani un om printr-un singur cuvant sau gest facut. cat de usor se poate rupe o prietenie datorita unui singur incident , poate banal din punctul de vedere al unora.
cat de usor e… sa gresesti in vorbire. mi-amintesc de un citat: “daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit” . offf, si de cate ori nu am gresit . si poate voi mai gresi.
am ajuns sa fiu marginita de propriile-mi cuvinte. sa fiu nevoita sa-mi pledez “nevinovatia” rastalmacindu-mi cuvintele, ce mi-au trasat o bariera peste care nu pot trece. daca trec, totul devine haos. din propriile tale cuvinte poti fi scos “vinovat” sau “nevinovat”…
complicat. nu de pomana se spune : ” nu discut nimic in lipsa avocatului meu ” …
ne e atat de usor sa ranim prin cuvinte. arta cuvantului, atat de greu de invatat.
viziune si inteles semantic diferit dat diverselor cuvinte… o intreaga paleta de interpretari… de la individ la individ.
cuvantul… acea insiruire de litere ce defineste ”sentimentele” si “starile interioare” … ( de cele mai multe ori , nereusind sa transmita in exterior ceea ce de fapt doream noi sa exprimam)…. 
cuvantul – propriul tau dusman.
……………………………………………………………………………..
PS: poate ca un… “imi cer scuze” pt jocul de cuvinte neadecvat, pt gluma de proasta calitate facuta, ar fi singurul lucru pe care il pot face. – TheNutz -
Jou! Relax! nu-i nevoie de scuze, inteleg si pot privi cu detasare convingerile fieacaruia fara a le lua personal.
N-a fost o gluma de proasta calitate, nu m-a deranjat raspunsul tau si n-am luat-o ca pe o gluma ci ca pe un raspuns in gluma la un subiect pe care il consideri f serios. Si chiar daca raspunsul a fost in gluma convengerile tale raman aceleasi.
Many a true word is spoken in jest
f rar imi permit sa jignesc si sa supar oameni. si cand imi permit asta, huh, o fac cu f mare nonsalanta. cu o ironie de nu-ti vine sa crezi. si cu atitudine sfidatoare. dar cand fac gestul asta, fff rar, pot numara pe degetele de la o mana de cate ori am facut asta in viata, am facut-o cu persoane ce eu personal, le vad nulitati. paraziti ai societatii. si pe care, IMPORTANT, ii cunosc personal.
insa, nu mi-as permite un astfel de gest si comportament fata de oamenii ce nu-i cunosc, ce am ocazia si sansa sa-i “citesc virtual”. respect opinia fiecaruia, convingerea fiecaruia, nu incerc ( cel putin asa incerc sa las de inteles) sa fac pe nimeni sa-mi dea dreptate. nu incerc pe nimeni sa zica ca mine. accept sa fiu combatuta. accept sa-mi schimb opinia, in cazul in care celalalt chiar are dreptate. insa, in acelasi timp, tin mult la parerile mele personale, si nu ma compromit usor. chiar daca parerile mele nu sunt poate tocmai cele corecte. consider ca ” adevarul, dreptatea si corectitudinea” sunt relative. si fiecare are propriul lui sistem de valori. si dreptatea mea, e vazuta nedreptate de cel de langa mine. si etc.
m-am simtit neplacut pt incidentul de aseara. toata noaptea m-am framantat pt chestia asta. de aici si postul cu pricina. da, ai zis bine: am raspuns in gluma, la un subiect pe care il consider serios.
ideea postului meu despre Dumnezeu, nu e deloc cea care se regaseste in comentarii. comentariile le poti numi offtopic. trateaza un cu totul alt aspect. postul… avea cu totul alta idee. intrebari mai mult retorice la ideea de dumnezeire vs omenire. si la faptul ca, in romania, esti “respins” de societate daca incerci sa faci “teologie”… vs strainatate, unde lumea e “open mind” … unde ” peace bro’ ” , “God bless you – GBU ” e la tot pasul. unde… ” i’ll pray for you ” e rostit des… unde mergi la biserica sa te inchini in umilinta, sa… ii spui celui de sus ce si unde te doare, si nu pt ca El nu ar stii, ci pt ca asa simti tu nevoia. unde daca te intalnesti cu preotul… poti purta o discutie calda, despre temeri si dureri… pe una din bancile bisericii. acolo biserica e vazuta ca locul unde intri ori de cate ori vrei sa-ti pleci capul intr-o rugaciune. la noi, in biserica se intra la pasti, la craciun, cand te spovedesti – daca te mai spovedesti – , la vreun botez , sau in caz de nunta. atat. vedem bisericile ca pe niste locuri ce miros a tamaie , ce iti dau fiori cand te uiti pe pereti si le vezi picturile, unele cu scene de judecata si iad… altele cu sfinti cu chipuri ciudate. si in loc de caldura, simti o raceala completa… si parca iti vine sa zici: e sinistru. mai bine plec. ma tulbura prea mult.
rar e posibil sa gasesti preotul gata sa te intrebe ” cu ce te pot ajuta fiule/fiica?” …
cam asta, era in mare, mesajul pe care am vrut sa-l transmit cu acel post…
ca noi, romanii, comentam si ne simtim “cool-i” daca stim poveste de sexy braileanca, eleva p0rno, becali, EBA, manelisti si etc. si daca aduce unu in discutie cuvantul Dumnezeu, ne uitam stramb la el si-l intrebam din priviri: ce-ai mah, te-ai tampit? sa nu-mi zici ca… impartasesti ideile vreo unei secte…?!
pe cand, in strainatate, pe langa acele subiecte siropoase, lumea poate f lejer si degajata sa discute despre Dumnezeu. fara a fi nimeni marginalizat , privit suspect….
mmm… am scris atat de mult, de poti sa -l consideri un nou post
PS: ma bucur ca… nu esti suparat! multumesc pt intelegere…
O prietenie inseamna si intelegere. Suntem oameni, gresim. Si e foarte simplu sa o dai in bara cand nu cunosti omul sau situatia.
Nu asta e problema… problema e ca nu stim sa separam greselile de iertat, de cele de neiertat. Ca nu stim sa iertam si greselile facut ‘din greseala’, nu din reavointa.
Investind 100% incredere in cineva, tot vei fi inselat in incredere o data si o data; chiar fara rea vointa. Si vei suferi.
Si mai e si partea cu multi nu vad propriile greseli, dar vad micile greseli ale altora ca uriase.
E usor sa ranim din cuvinte, din greseala; si e uneori imens de greu sa fim iertati pentru greseli mici, “nevinovate”.
E usor pentru ca sunt atat de relative cuvintele; pentru mine inseamna ceva, pentru alcineva altceva… ar fi mai usor sa ne putem citi gandurile direct.
Cred ca ar trebui sa gandim mai mult… si sa invatam mai mult de la viata. Daca lucrurile astea ne afecteaza, ne fac sa gandim, macar sa folosim asta in scop util, invatand din ele. Si esti pe o cale foarte buna.
multumesc pt cuvintele scrise….
mi-am dat seama ca, fara sa vreau, si avand cu totul alte intentii cu postul ” Dumnezeu vs Omenire”… s-a ajuns la niste discutii , si chiar reprosuri, jigniri poate, inutile.
si nu mi-am dorit asta.
o sa pun o erata la postul respectiv pt a se intelege fff bine intentia mea.
in post, eu zic una, in comentarii… se discuta cu totul altceva!!! …
as putea sa sterg comm. insa… le voi lasa acolo, si fiecare va intelege ce va dori ….
Nimeni nu ne poate intelege exact, din pacate. Insa e important sa incercam macar si sa stim sa reactionam elegant in neintelegeri si contradictii.
sper ca am reactionat elegant in toata situatia creeata….
hai neatza
ganduletz ia-te de mana cu thenutz si veniti la mine sa va arat ceva…
si daca va certati…vai de curuletzu vostru
aici sa vin, sau la tine pe blog? …
si as veni de manutza cu thenutz, da nu-i pe aici…. nush pe unde bantuie….
blogu e inchis
lasa ca vine el
tu ce faci?
da di ci bre l-ai inchis? am vazut si eu ca e inchis, ca l-am accesat
ce fac?… binisor. ma duc sa-mi iau o ingheta. vrei si tu?
nu ca ma tirez si eu la o haleala…ca azi somn toata ziua
l-am inchis ca nu am timp
ne citim mai incolo… taic ceir
apoi nici eu nu m-am mai dus, ca am primit vizita vecinilor
si am stat la o scurta-lunga poveste. ne-am amuzat putin 
chiar am ras copios la un moment dat 
pacat ca l-ai inchis. da las, ca noi ne citim aici suficient, si ontopic, si offtopic
pofta mare sa ai
sau sa-ti fie de bine, daca deja ai terminat de mancat 