mi-e frica de … soareci. probabil zambesti. eu nu. sunt in stare sa ma urc si pe o foaie de hartie daca vad un soricel , pt ca am senzatia ca as fi mai sus. 
nu glumesc. mi-e frica de soareci, cu toate ca, poate, unii dintre voi ii considerati dragalasi si pufosi. si nu ca ar putea sa-mi faca vreun rau, insa… nush, nu-mi plac. mi se zbarleste pielea cand vad vreo unul, tip… 
mi-amintesc de un incident, cand intr-o noapte, povestind pana tarziu cu colega…. inainte de a ne pune la somn, am zis: hai sa merg pana la baie… am deschis usa…si prin fata ochilor mei, trecea un soricel. am tipat. chiar daca era 3 noaptea !!! 
probabil am dat trezirea la tot blocul 
:lol: mai conteaza? important e ca nimeni nu mi-a batut la usa!!! 
noroc ca mai aveam o baie de rezerva, si am mers acolo… altfel, de teama as fi preferat sa nu mai merg la baie. va spun ca a 2-a zi de dimineata, primul lucru pe care l-am facut a fost sa merg la magazin si sa cumpar lipici special pt soareci. logic. si de teama ca nu cumva sa scape…am turnaaaat, nu gluma, pe cartonul respectiv, zicandu-mi in gand: nah, ca iti vin eu de hac !!!
nu era necesar sa torn gel respectiv cu tona… ca sa nu va povestesc ca apoi s-a prelins si s-a intins asa, pe gresie…. si isteata de mine, calcand in baie, si neuitandu-ma la picioruse, am calcat taman in gelu ala, de mi-a ramas picioru lipit…adica soseta. bineinteles, perechea respectiva de sosete nu mai exista, pt ca… nu as fi reusit sa o mai aduc in stare de utilizare
am prins soricelul, logic doar nu te pomana m-am lipit si eu, nu? macar atat. nu va zic cu ce sentiment l-am dus afara. nu era mort. era doar lipit in acel gel , care semana mai mult a prenlandez ( asa se scrie? ) … se uita la mine cu niste ochi cam mari si cam umezi. cu o fata din aia ce-mi transmitea: da ce ti-am facut de imi faci una ca asta ???
uitandu-ma la fel de gales la el ( din cauza fricii, bineinteles ) i-am trasmis: nimic, doar ca…imi displaci, pricepi??? nu-mi plac cei din rasa ta si nu-s rasista, stai calm. doar…nu-mi plac. si prefer sa nu locuiesc cu voi sub acelasi tavan. tu cu ai tai… sa traiti pe unde vreti, dar nu vreau sa fim colegi de apartament. multumesc pt intelegere !
sper ca…m-a inteles. l-am abandonat in iarba. adica… am lasat acolo micul carton cu lipiciu si cu soricelul lipit. ce puteam sa fac cu el? m-am gandit sa-l duc la container. dar…sincer, mi-a fo nitel mila de el. am zis…acolo sigur moare. nu ca ar fi fost o mare paguba, dar totusi… parca nici sa ma simt vinovata nu vroiam.
nu stiu ce s-a mai intamplat cu el. s-o fi dezlipit? probabil… oricum, am uitat sa va zic ca… in lipiciul respectiv avea si o bucata de cascaval, ca asta era regula pt lipici. sa pui de mancare, ca sa-l atragi cu mirosul.
m-am gandit eu: ia te uite, cata minte putina a avut. unde l-a dus lacomia?! asa-i trebuie…nu ?
……………………………………………………………………………………………………………………….
cam asa procedam si noi astia, umani. astia ce ne consideram superiori unii altora, daramite unor soareci. de cate ori nu ne impinge lacomia intr-o capcana din care cu greu mai scapam? sau de cate ori… frica nu ne paralizeaza modul de gandire logic? si…reactionam ca niste roboti teleghidati, fara a fi in stare sa articulam 3 cuvinte proprii, personale, peste care sa ne simtim stapani si de care sa fim responsabili?…
ce e frica la urma urmei? un sentiment? … cand intervine ea? … ce anume o declanseaza?
cat de… stapan esti pe tine atunci cand frica isi face aparitia? te poti auto-controla? iti poti controla gesturile, cuvintele?… o poti domina, sau te lasi dominat de ea?… ce faci pt a o invinge?
tie… ti-e frica de ceva? de ce anume?….
